Am început să predau la școala duminicală când aveam 16 ani. Iubeam să predau copiilor și încă simt la fel. Iată de ce:

Copiii sunt receptivi. Biblia ne spune să îl învățăm pe copil calea pe care ar trebui s-o urmeze (Proverbe 22:6). Insă, doar fiindcă îi învățăm, nu înseamnă că ei vor și face alegerea de a îmbrățișa această învățătură, dar responsabilitatea noastră este să le-o dăm. Cum spunea și celebrul citat al lui D.L. Moody: “Dacă ar fi să-mi pot retrăi viața, mi-aș dedica întreaga lucrare aducerii copiilor la Dumnezeu!” Fiind implicat în lucrarea cu copiii mă aflu în prima linie.

Copiii sunt plini de energie. Câteodată am putea gândi că ei au prea multă energie, dar gândiți-vă cum ar fi dacă am putea canaliza acea energie spre bine? Cum ar fi dacă acel băiețel zburdalnic ca o veveriță și-ar canaliza acea energie într-o inițiativă de misionariat? Sau dacă acea fetiță săltăreață ar concepe într-o zi software-uri cu bază biblică pentru părinți? Dumnezeu i-a făcut plini de energie – sarcina noastră este să-i ghidăm așa încât să se folosească de această energie într-un mod înțelept.

Copiii vor atenție. Le place să fie observați și cât de distractiv este să le facem un compliment ori să batem palma cu ei și să le vedem fețele strâmbându-se într-un zâmbet care să lumineze întreaga încăpere?

Copiii sunt cinstiți. Știi ce gândesc. Nu trebuie să ghicești dacă le-a plăcut sau nu lecția. Ți-o vor spune. Spre deosebire de adulți care își pun o mască atractivă, copiii nu-ți oferă acest lucru. Dar asta e bine. Nu trebuie să ghicim dacă își ascund ori nu adevăratele sentimente.

Copiii sunt iertători. Da, nu le-a plăcut gustarea și ți-o comunică doar uitându-te la fețele lor schimonosite și zgomotoasa lor interjecție “Iaaaak”, dar până săptămâna viitoare au și uitat și cu mult entuziasm vor mesteca mâncarea oferită. Spre deosebire de mulți adulți, ei nu poartă pică.

Copiii sunt curioși. Când le povestești cum au mers israeliții multe mile, ei vor să știe câte, dacă au fost obosiți și ce au avut de mâncare. Sunt și adulți curioși dar prea adesea aceștia te ignoră.

Copiii sunt distractivi. Le plac poveștile de felul “am căzut de pe scaun de atâta râs”. (Poți insera aici propria ta poveste hazlie.)

Copiii ascultă făcând ochii mari. Fă-ți treaba cu entuziasm și într-un mod interesant iar copiii vor fi în totalitate atenți. Ei nu fac planuri pentru cină și nu-și fac griji legate de treburi sau de mesajele pe care le au de trimis.

Copiii au o perspectivă diferită. Ei aduc un punct de vedere unic asupra a ceea ce spui tu. Ca și atunci când, vorbind despre Dumnezeu care ne-a creat, un pusti de 6 ani anunță cu răsuflarea întretăiată: ” Și El nici măcar n-a trebuit să ne pună baterie!” Sau în seara în care a trebuit să recapitulez instantaneu David și Goliat pentru copiii de clasa I și a II-a. Un băiețel a întrebat ce e aceea o praștie. Unul dintr-a-ntâia strigă: “Ai jucat vreodată Angry Birds?” Ce explicație mai bună ca asta vrei?

Copiii vor să ajute. Copiii se bucură să facă parte din proiecte. Daca este vorba de a aduna mâncare pentru o bancă de alimente sau despre a aduna scaunele după lecție, ei se bucură să fie parte din asta.