PRIN RĂNILE LUI SUNTEM TĂMĂDUIȚI.
Răni cumplite în trup sfânt, sânge scurs, oroare, inimi frânte, batjocuri, toate indurate de Mielul Sfânt ca omenirea să fie salvată și vindecată. Mila Sa, dreptatea , și dragostea Sa nu s-au contrazis cu actul pe care El, Fiul Creatorului l-a făcut. Prin rănile Lui suntem tămaduiți! Ceva aberant pentru omenire, prin suferința Cuiva, prin rănile unui Trup, mulți alții să fie vindecați, scăpați de o boală grea, păcatul. Rănile Lui țintesc vindecarea inimilor noastre. Suferința Lui satisfice nevoia noastră de a intra în relație directa cu Ziditorul. Dacă am putea pătrunde această minunată jertfă, acest sacrificiu care ne apropie din nou de Dumnezeu…
AGONIA DIN IERUSALIM
Privind spre frămîntarea Ierusalimului din acele zile grele, spre inima prietenilor Săi, spre natura obișnuită să Îi cânte gloria, sau chiar spre inima Fiului vedem un tablou surprinzător. Fiul cere, daca se poate, îndepartarea acestui pahar greu, prietenii trăiesc momente de agonie și confuzie. Totul părea să se destrame, totul era împărțit. Inima ucenicilor se îndoia de dumnezeirea Sa, și totuși o parte din ea spera încă. Inima soldaților, a oamenilor religioși era împărțită în fața morții Sale stranii. Legile naturii se schimbă pentru câteva ceasuri: morminte deschise, cei morți învie, întunericul din miezul zilei, stânci despicate, cutremur de pământ. Inima lui Pilat era împărțită: datoria cerea condamnarea Lui, dar constiința ar fi dat verdictul de nevinovat. Până și perdeaua din templu nu rămâne întreagă, se rupe.
DESPĂRȚIT DE DUMNEZEU, PENTRU A NE ÎMPĂCA CU EL
Dar mai presus de toate aceste frângeri, mai presus de oroarea de pe străzile Ierusalimului, vedem actul pe care Divinitatea îl desfășoară, de neînțeles, straniu. Trinitatea pare ruptă. Fiul strigă spre Tată, Eli, Eli lama sabactani? Dumnezeu Tatăl era în cerul Său, tăcut, Duhul Sfânt gata să fie revarsat în inimile nedesăvârșiților. Oare până și Trinitatea să se fii destrămat? Nu! În acele momente unitatea Trinității era în cea mai mare strălucire. Tocmai această aparentă rupture a Trinității a adus vindecarea. Inima Tatălui pare cu spatele la Fiu. Dar acest moment era pregătit de la începuturi. Acele momente grele din Ierusalim, au fost pregătite pentru a aduce lumina răscumpărării în lumea destinelor ratate. Prin sacrificiul Fiului, prin toate aceste frângeri, Dumnezeu toarnă peste omenire șuvoiul harului răscumpărării. În momentul în care sângle Fiului curge pe lemnul aspru al crucii, caracterul Său, atributele Sale de necuprins curg si ele. Curg spre omenire! Dumnezeirea strălucește în splendoarea înțelepciunii și milei Sale.
La acest ceas al nouălea, mulți probabil vedeau planurile și acțiunile Trinității un total eșec, pe cand totul era de fapt spre biruință veșnică. Planul de răscumpărare se prezintă ca un amalgam al frângerilor, al agoniei, dar minunatul Creator lucrează des în contrast cu normalul și așteptările omului. Răscumpărătorul nostru permite frângerea Fiului Său pentru ca noi să fim hrăniți cu harul iertării Sale!
MAI MULT DIN DUMNEZEU
Poate simți că Dumnezeu face crapături în inima ta, poate Îi vezi ciudat modul de a lucra. Privește spre acest tablou, spre creativitatea Dumnezeirii! Ce mod ciudat de a răscumpara, nu-i așa? Acest Dumnezeu, acest Soare al neprihănirii lucrează în termenii Săi. Harul curge adesea prin furtuni, prin momente de frângere. Ce trebuie să frângi tu în viața ta pentru a fii mai plin de dumnezeirea Sa? Această sărbătoare comemorează frângerea prin care tu ai viață! Ce se va frînge din ființa ta pentru a oferi loc mai mult Lui Dumnezeu?
Ziditorul Tău dăruiește în inima ta schimbare, o schimbare grea pentru ca sufletele din jurul Tău să Îi cunoască iubirea. Inima care se lasă frântă este cea mai potrivită inima pe care Dumnezeu o poate folosi. În acest moment inimile a sute de copii așteaptă Adevărul. Vrei să fii trimisul Harului? Accepta să fii prelucrat de Întelepciunea Sa! Doreste-ți mai mult din desăvârșirea Sa, din Întelpciunea care te-a răscumpărat atât de minunat!
Deci… Ce ești gata să lepezi pentru a avea mai mult din acest Dumnezeu infinit?
-Renata Bradea